Trebuie să renunți la știri: care este alternativa și de ce ești mai fericit așa

În urmă cu aproximativ 10 ani, am renunțat la televiziunea tradițională din cauza știrilor din ce în ce mai macabre. Între timp, am mai consumat știri online, dar motivele să renunț complet sunt mai multe, iar beneficiile, semnificative.

Poate sună extrem și pot fi acuzat de faptul că riști să ajungi dezinformat dacă adopți o atitudine de nepăsare față de știri. Realitatea este însă un pic mai complexă decât atât, iar problemele pleacă de la modul în care îți sunt servite informațiile în 2020 sub formă de aparente știri. Cât sunt de părtinitoare, de agresive, aparent urgente și, nu în ultimul rând, triste.

Dincolo de volumul semnificativ de știri false care se propagă pe internet, știrile din ziua de azi sunt serializate. Sunt făcute pentru a te convinge să consumi mai multe știri. ”Trebuie” să vezi ce a făcut X, ce a făcut Y și ce urmează să facă în viitorul mai apropiat sau îndepărtat, ce s-ar putea să se întâmple dacă face nu știu ce.

Cu alte cuvinte, știrile sunt proaste, iar acest trend îngrijorător nu a făcut decât să se acutizeze în ultimul deceniu. Partea un pic șocantă este că fiecare dintre noi știe căt de mult a scăzut calitatea conținutului editorial online sau de la TV care îți este servit ca știri. Cu toții știm că nu există un beneficiu real din a ști la prima oră a dimineții că un autocar cu 80 de oameni s-a răsturnat într-o prăpastie sau un avion cu 150 de oameni s-a prăbușit în ocean.

Este absurd să crezi că ai ceva de câștigat din acele informații și, cu toate acestea, le consumăm în fiecare zi de parcă suntem cu toții la o cură formată doar din alimente care îți displac teribil, dar te și îngrașă în același timp. Toți amatorii de ”jurnalism” percep consumul de știri ca pe o datorie față de societate și, din acest motiv, nu pot renunța. Extrapolând, nu este deloc exagerat să trăiești cu impresia că întregile structuri democratice ale statului stau în picioare doar pentru că te uiți tu la știri. Este greșit să crezi asta, iar argumentele în acest sens nu sunt deloc insignifiante.

Știrile sunt oribile, toate

La începutul pandemiei, spunea cineva că o să ținem minte doar prima persoană care s-a îmbolnăvit în România sau primul om care a decedat, restul sunt doar numere. Este cineva de altă părere? Cu toate acestea, aproape în fiecare zi am așteptat cu interes ora 13 să vedem raportul cu bolnavii. Care județe s-au descurcat mai prost în managementul pandemiei, care au făcut o treabă mai bună în acest sens?

Punctual, ai câștigat ceva din acele informări. Ți se pare că societatea actuală este mai bună acum decât în urmă cu trei luni? Eventual, riști să te cerți cu cineva pentru că s-a prăbușit economia din cauza cătorva mii de decese, uitând efectiv faptul că poate ajungeam la 10.000 de decese dacă nu stăteam cu toții în izolare. Asta este însă altă poveste.

Ideea este că știrile macabre care îți sunt servite zilnic la TV, pe Facebook, Twitter sau orice alte site-uri de știri pe care le urmărești îți fac rău, statistic. Ca societate, suntem mai stresați, mai anxioși, mai pesimiști și, nu în ultimul rând, mai divizați. Ai crede că o parte din aceste probleme pleacă de la rețelele de socializare și conținutul pe care îl vezi acolo. Parțial, ai dreptate, dar, de fapt, problema pleacă doar de la știri. Știrile false și adevărate care îți sunt servite cu lopata pe Facebook m-au făcut să migrez către Instagram, când vine vorba de scroll-ul infinit fără un scop anume.

De ce știrile contează mai puțin decât crezi?

Exceptând restricțiile de circulație din perioada pandemiei, gândește-te un pic când ai luat ultima oară o decizie importantă pornind de la știri. Când o știre ți-a influnețat semnificativ activitatea de la o zi la alta? Dincolo de faptul că te-a întristat, ți-a stricat ziua și, eventual, te-a făcut să te cerți cu un prieten sau un membru al familiei, acest lucru este improbabil.

Gândește-te numai la numărul de accidente, violuri, crime, decolteuri, greșeli de vorbire sau promisiuni politice fără fond care ți-au fost servite ca știri. Acestea îți sunt oferite într-un ritm atât de alert, încât ne-am dezvoltat o aparentă imunitate la ele, aparentă fiind cuvântul cheie. Gândește-te când ai văzut ultima oară o știre și te-ai gândit că trebuie să schimbi brusc ceva în viața ta din cauza unui clip de câteva minute din buletinul de la ora 19:00.

Punctual, știrile nu îți influențează deciziile de carieră, nu te ajută să rezolvi o problemă de sănătate, nu te ajută să te înțelegi mai bine cu copiii, cu soțul sau soția. Rareori te ajută să-ți cumperi un telefon mai bun, deși, în 90% dintre cazuri, această decizie este dictată de obișnuință, de sfatul unui prieten sau de un review pe care l-ai văzut pe YouTube. Dacă ai atacuri de panică, palpitații sau nu dormi foarte bine, știrile s-ar putea să fie de vină.

Într-un context sau altul, ai putea argumenta că este important să fii la curent cu știrile pentru a lua o decizie informată despre votul tău viitor. Statisticile au arătat însă că acest argument nu este valid, pentru că decizia ta electorală fie este luatp demult, uită-te la votanții PSD care o să voteze două vieți de acum înainte cu același partid, fie este influențată de anturaj, familie sau circumstanțe punctuale. În această ultimă categorie intră primarul acela care ”a furat, dar a și făcut”.

Dacă vrei totuși să te informezi, să înțelegi mai bine platforma unui candidat, ești mai căștigat dacă te duci pe pagina lui de Facebook sau canalul de YouTube pentru a-i urmări câteva discursuri fără ”filtrul” sau interpretarea unui post de televiziune sau site de știri.

Un alt argument ar fi că te uiți la știri ca să ai ce discuta, iar acesta este de asemenea valid, până la un punct. În contextul în care o mare parte din știri ajung să-și radicalizeze audiența și s-ar putea să te cerți cu tatăl tău din cauza unui referendum sau cu un prieten din cauza unui premier pe care îl consideri prost, mai merită să consideri acest detaliu ca fiind un beneficiu?

Cum te înșală știrile și te fac dependent?

Cea mai mare parte a știrilor sunt construite sau prezentate ca să pară importante. Pline de emoție, dramă și șoc, buletinele de știri te fac să-ți pese, să te implici emoțional în subiecte cu o valoare reală zero. În retrospectivă, gândește-te cât de ciudat este că în urmă cu un an sau doi vorbeam câteva zile sau o săptămână despre o gafă aparținându-i Vioricăi. Internetul se umplea de meme, iar celor mai mulți români li se amplifica disprețul față de PSD, în particular sau de întreaga clasă politică, în general.

În aparență, poate te-ai săturat de știrile dramatice, cu titluri pompoase, apocaliptice, care prezintă ”sfârșitul lumii”. Conștientizezi manelismul din spatele lor, dar acel format de titluri sunt adoptate în continuare pentru că, în mod inevitabil, dai click pe ele. Gândește-te doar anul acesta câte știri ai văzut despre cutremure în România, când, practic, nu s-a întâmplat nimic grav. Nu s-a terminat lumea, nu a căzut vreun bloc sau o casă. Un număr semnificativ de știri sunt prezentate de forma ”lumea nu va mai fi la fel”, până data viitoare când se apelează din nou la același dramatism.

Mai aberante decât știrile exagerate și ”grave” sunt însă dezbaterile de după. Când ai văzut ultima oară o discuție la TV între trei, patru ”experți” care ți-au schimbat radical opinia pe un subiect? Dincolo de faptul că cele mai multe concluzii gravitează în jurul ideii că ”trebuie să vedem ce se va întâmpla în continuare”, poți extrapola același principiu în discuțiile cu prietenii pe subiecte ”grave”.

Bine a zis Teo într-un podcast de acum câțiva ani, ”Îți mai aduci aminte când te-ai certat ultima oară cu un prieten și unul dintre voi a plecat cu opinia celuilalt?”. Răspunsul este nu, pentru că așa ceva nu se mai întâmplă în 2020. Suntem atât de radicalizați pe atât de multe subiecte, încât fiecare dintre noi deține adevărul absolut, iar dacă un buletin de știri îi contrazice valorile, înseamnă că a greșit postul TV. Dă pe Antena 3 ca să găsești unul de aceeași părere cu tine sau dă pe Digi24 sau ProTV, cu același scop, în direcția opusă.

Încearcă să conștientizezi detaliile de mai sus în raport cu decesul unei vedete. Câte săptămâni se disecă o situație care, în mod real se întâmplă de sute sau mii de ori pe zi în cazul unor oameni care, poate, au realizat mai multe în viață decât un actor pe care nu l-ai mai văzut într-un film de 20 de ani sau o știristă care nu a mai prezentat știrile de un deceniu. Ca idee, nu e un pic deplasat că există zeci de știri despre câinii Cristinei Țopescu, iar acum vedem știri despre câinii lui Costin Mărculescu?

Motivul este simplu. Știrile, de mult timp, nu mai reprezintă o sursă reală de informare. Nici nu mai îmi aduc aminte când au fost ultima oară. Acum, știrile sunt surse de divertisment, încearcă să te țină în priză de parcă ar fi farse pe YouTube sau glumițe pe TikTok.

Dacă te detașezi un pic de premisele prezentate sub pretextul că ar fi știri, ajungi rapid în două extreme. Fie te simți vinovat că ai pierdut timpul cu astfel de prostii, fie depui un efort semnificativ pentru a te convinge că sunt lucruri importante. ”Altfel nu ar fi la TV sau pe vreun site mare de știri, nu?”, te minți în sinea ta.

Care sunt consecințele acestui cerc vicios teribilist

Din păcate, consumatorul de știri din secolul 21 nu doar că ”se bucură” într-o proporție covârșitoare de știri părtinitoare, care îi influențează opinia politică, dar se și enervează sau se întristează teribil. ”Reveniți mâine pentru episodul 2”, concluzionează știrista care ți-a alimentat niște simptome acute de sindrom post traumatic, în timp ce tu nu ai mai ieșit din casă de trei luni și sigur nu ai fost la război.

Poate sună exagerat la prima vedere, dar există mai multe studii care confirmă că oameni obișnuiți ajung să sufere de afecțiuni similare cu cele pe care le experimentează războinici de carieră. Aici, găsești unul despre impactul semnificativ al știrilor despre 11 septembrie asupra psihicului privitorilor. Când o săptămână întreagă vezi două avioane intrând în niște blocuri, o tornadă distrugând un sat sau un dement transmițând live cum a început să tragă în elevii unei școli, cât de bine crezi că ajungi stai cu nervii? Este absolut irelevant că tu ești la mii de kilometri de acele evenimente. Le trăiești la persoana întâi, pentru că îți sunt servite în asemenea manieră.

Știrile negative, pe termen lung, îți deformează viziunea asupra vieții. Începând să vezi ”adevăraul” în subiecte fără o valoare reală, optimismul îți pleacă pe fereastră. Vezi o știre precum ”Restaurantele au început să introducă Taxa Covid” și nu-ți mai pui problema că este vorba de un caz izolat care a fost transformat într-o generalitate neancorată în realitate. În schimb, îmbrățișezi cu două mâini premisa că ”mârlanii” ăștia de cârciumari caută să se îmbogățească post-pandemie fără să ofere nimic în plus. Ca un detaliu de fond, a fost vorba de un singur patron care a avut taxa Covid pe notă, în valoare de 5 lei și a fost amendat cu 10.000 lei pentru introducerea ei.

Când atenția noastră distributivă este la pământ și un număr covârșitor de știri sunt împinse pe Facebook fără să fie citite în prealabil, un titlu ajunge să facă mai mult decât o poză sau o nuvelă, iar titlurile sunt din ce în ce mai criminale. O să îmbătrânești mai repede de la ele, o să ai probleme cu tensiunea și o să te odihnești mai puțin și mai prost.

Știi care este problema cu două crime și un viol prezentate la Știrile de la ora 5? Amplifică gravitatea unei probleme în mentalul colectiv. Deși ai crede că, punctual, nu ai rămas cu nimic dintr-o altă știre macabră, în creierul tău s-a înrădăcinat extrapolarea unei probleme. De la două sau trei violuri în Brăila, un județ întreg a devenit sinonim cu acest fenomen. E ca și cum ai zice că toți chinezii sunt buni la matematică, doar că asociezi întreaga populație a unui județ cu ideea de violator. Toate știrile sunt mai puțin grave decât par la prima vedere, iar cei mai mulți oameni, în esență, sunt buni, chiar dacă o industrie anuală de miliarde sau zeci de miliarde de lei vrea să te convingă că nu este așa.

Aș fi vrut să nu intru în propaganda politică în jurul căreia sunt construite posturi de știri ca Antena 3 sau România TV. Din păcate, influențează sau deformează opinia unui procent atât de semnificativ din populație încât ai fi inconștient să ignori un trend care se petrece de câteva decenii în Statele Unite ale Americii cu Fox News. Pragmatic, dacă îți iei știrile de pe un astfel de post TV, ești mai dezinformat decât dacă nu ai consuma niciun fel de știri, de nicăieri. Acestea sunt însă doar două exemple, dar dezinformarea, știrile false și conținutul propagandistic s-ar putea formeze 60-70% din informațiile pe care le digeri zilnic de la TV, din online, de pe site-urile tale preferate sau rețelele de socializare.

În final, știrile te fac mai anxios, mai pesimist în legătură cu cei din jur, dar și față de propria viață. Un studiu interesant intitulat ”Impactul psihologic al buletinelor de știri negative: catastrofarea grijilor personale” detaliază foarte bine impactul emoțional al știrilor negative, violente și dramatice asupra personalității tale.

De la apariția băiatului cu ziarul din piața publică, la începutul secolului trecut și până la buletinul de știri de la ora 19:00, știrile sunt servite cu o lingură mare de ”trebuie”. Cu bune cu rele, este vital să să-ți iei informațiile despre lumea în care trăiești, pentru că suferi de un viciu, al informării sau, mai bine zis, al dezinformării. Ești convins că nu se poate altfel, dar la fel ca viața după țigări, este important să reții că nu ești un ciudat dacă iei o pauză de la știri. Niciodată nu am fost mai convins decât acum că tristețea, anxietatea, simptomele de depresie și certurile cu oameni dragi sunt la distanță de un buletin de știri.